12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
    precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
    dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
    am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
    Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

Read full chapter